Aud destul de des la unii cum isi iubesc ei parintii si cand parintii incep sa dea cateva semne de boala , unii apartinatori incep proceduriile sa-i expedieze la azil nu pentru ca isi iubesc parintii ci pentru ca le iubesc averea si vor sa scape cat mai repede de parinti pentru a pune repede mana pe avere .
Parintii lor s-au chinuit sa-i creasca , sa-i spele , sa-i ingrijeasca , sa-i trimita la scoala , sa-i imbrace si s-ai incalte si drept “rasplata” unii apartinatori nu vor sa aiba grija de parintii lor si-i trimit la azil pentru a pune instant mana pe averea lor .
Parintele tau a avut grija de tine cand erai mic , te-a invatat cei aia viata , te-a spalat , a avut grija de tine cand atunci cand erai mic si nu te-a dus la camin sa scape de tine , a cheltuit bani grei cu tine , te-a incaltat , te-a imbracat si tu nu poti sa ai grija de parintele tau sa il speli , sa il imbraci , sa ai grija de el asa cum si parintele tau a avut grija de tine?
Un copil adevarat nu isi trimite parintele la azil , il ingrijeste , il spala si are grija de el asa cum a avut si parintele grija de el . Goana asta nebuna dupa bani , case si alte bunuri nu este ceva ok .
Unul dintre cele mai frumoase sentimente este sentimentul de a fi în familie. Dacă îi trimiți la azil, rămâi fără cei apropiați care te cunosc cel mai bine ți îți mai pot da câte un sfat înțelept când îl ceri.
Cunosc cazuri, oamenii ăia care i-au băgat în azil, nu au ajuns bine deloc mai târziu în viață.
Sunt total de aceeasi parere, eu de 2 ani m-am mutat acasa cu ai mei stam intr-o casa mare la tara sunt singurul lor copil pur si simplu nu ma mai lasa inima sa stau departe de ei